Si pentru ca e vineri, va invit sa urmariti filmuletul de mai jos, si sa ascultati (de preferat la casti pentru a evita concedierea).
“Azi mi-am concediat asistentul (secretarul). De ce am făcut-o? .. Era ziua mea.
Împlineam 39 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine… În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă ca soţul meu să îmi spună: “La mulţi ani, iubito!”. Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua. (ce dobitoc). Mi-am zis: “Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit.” Mă g…ândeam: “Copiii sigur > îşi vor aminti”, dar > când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic. >
Aşa că, am ieşit > din casă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistentul meu mi-a zis:
“Bună ziua, şefa. La mulţi ani!” În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte. Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou spunându-mi:
“Ştii, şefa, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună. doar tu şi eu.” Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim. Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, propuse: “Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament.. să bem ceva” “Bine!”, am zis. şi am mers la el acasă. În timp ce serveam un Martini, îmi spuse: “Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod.” “Bine, cum doreşti”, i-am spus.
După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 39 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei,> şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: “Mulţi ani trăiască. mulţi ani trăiască.”
Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, fara chiloţei, întinsă pe canapeaua din sufragerie, aşteptându-l pe dobitocul asta! Ei, şi de asta l-am concediat.! Aşa ceva nu se face!!!”
Postat in Amuzante, Corporatiste in data de 15-09-2011
Sex corporatist
Prea bun ca sa nu fie publicat textul de mai jos. L-am primit pe mail, il dau mai departe, in eter. Mi-as dori sa stiu cine l-a scris. Are toata admiratia mea:
“Imi plac leoparzii, suricatele, poneii si corporatistii. Dar corporatistii imi plac cel mai mult. imi place cum umplu ei trecerile de pietoni din Pipera seara la sase, cind ies de la serviciu, ca niste turme de bizoni imbracati biznis, cu fete de robotei dezumanizati de firma care se hraneste cu suflete. Nici nu te mai intrebi de ce dracului nu pun astia semafoare pentru pietoni pe Dimitrie Pompei ala, ca sa mai opreasca din puhoi si sa poti sa treci si tu cu masina. N-ai timp. Esti prea fascinat de corporatiste, aceste erbivore la cura cu privire de antilopa gnu nefu… si glezne de hipopotamita brazilianca. Te abtii cu greu sa calci vreo doua-trei. Ai face-o doar asa, de curiozitate, ca sa vezi daca tipa. Nu de alta, dar nu le crezi in stare de emotii atit de puternice. Cum sa tipe? Ar muri si atit. De fapt, corporatistii nici macar nu mor. Ei ies din uz. Read the rest of this entry »
– Nu vă supăraţi, ce se dă aici?
- Nu ştiu, domnule, stai să întrebăm.
Întrebarea circulă până la primul din rând.
- Nu ştiu. Mi s-a făcut rău şi m-am sprijinit de zid. Când mi-am
revenit, era deja coadă în spatele meu.
- De ce nu pleci atunci? Read the rest of this entry »
At the airport:
- Name?
- Abdul AlRazhib.
- Sex?
- 3 to 5 times a week.
- No, no, I mean male or female.
- Yes, male, female, sometimes camel. Read the rest of this entry »
